Ieri, în drum spre casă, m-am oprit la un magazin în care nu mai intrasem de mai bine de un an de zile. Fusesem doar ce câteva ori anul trecut în primăvară. Mare mi-a fost mirarea când doamna de acolo m-a salutat şi a vorbit cu mine foarte familiar, mă recunoscuse imediat. Era tare simpatică. Mi-am amintit că în copilărie, eram cu fratele meu la ziua unui prieten de-al său, coleg de şcoală, iar tatăl acestuia mi-a spus că am un chip ce se reţine uşor, îl vezi o dată şi nu-l mai uiţi. M-am abţinut cu greu să nu râd, dar m-am gândit că domnul are prea multă imaginaţie. Glumea… Chipul meu e unul obişnuit, cu nimic ieşit din comun.
Mă uitam la produsele de pe raft, încă nu mă hotărâsem ce anume să cumpăr, când deodată doamna mă roagă să o ajut cu ceva. Să rămân în magazin câteva minute, până merge peste drum să cumpere lapte. Peste drum e un platou cu leagăne, o troiţă şi câteva rulote în care se vinde miere, lapte, brânză, prăjituri de casă, pâine şi produse din carne la preţ de producător. Nici n-am apucat să mă dezmeticesc, că doamna deja ieşise din magazin. Mă gândeam doar să nu intre cineva şi să-mi ceară mie indicaţii sau să cumpere ceva. 🙂
N-a stat mult, dar am avut destul răgaz să mă gândesc că doamna respectivă are încă încredere în oameni. 🙂
 |
| O poza cu ce am cumpărat de acolo şi am lucrat. De fapt ăsta era scopul, să mă relaxez făcând ceva frumos. 🙂 |
a pune început 
Se pare ca nu doar ai cumparat ceva frumo pentru a te relaxa ci ai si primit un dar superb pentru a te simti bine….Ma bucur ca inca mai sunt oameni cu sufletele deschise.
Ce frumos ai spus, Corina! Ai dreptate, nu mă gândisem la asta.
Frumos imi reda increderea in oameni si bunavointa!Frumoasa cutiuta! Sa o folosesti cu mare drag!
Mulţumesc, Melly. Ai un blog foarte frumos 🙂
ramona, intradevar e ceva extraordinar sa poti avea incredere in oameni….De multe ori vorbeam cu sotul despre acest lucru.Ne miram cum de spaniolii au atata incredere intr-o femeie venita din alta tara fara sa-i cunoasca familia sau macar ceva despre felul ei, si au incredere sa-si lase casa cu chei cu tot pe mana femeilor care le face curatenie in casa…mare lucru…Eu si dupa 10 ani ma minunez de ei… :)Mi-a placut postarea, si bineinteles cutia este deosebita!
Corina dragă, îţi mulţumesc. Da…spaniolii sunt oameni deosebiţi. Mama mea s-a întors din Spania de o săptămână şi mi-a povestit că bătrânica de care avea grijă s-a despărţit cu lacrimi în ochi de ea iar familia ei au copleşit-o cu daruri. Cu toate că au îndrăgit-o, eu tare n-aş vrea să se întoarcă…Dumnezeu cu mila…