Timiditatea nu e o virtute

Mulţi greşesc socotind timiditatea virtute. Ei nu pricep că aceasta vine dintr-o aroganţă tainică şi din prezumţie, fondate pe nădejdea şi încrederea ce o au într-înşii şi în puterile lor.

 Fiindcă, ei socotindu-se a fi ceva se încred mult în calităţile lor. Dar în eşecuri, văzând că nu sunt nimic, că n-au nici o putere, sunt tulburaţi şi miraţi, ca la ceva nou, cad în mare groază şi frică, fiindcă văd prăvălirea temeliei pe care îşi ridicaseră încrederea şi nădejdea.

Dar nu se întamplă aşa cu cel smerit. Acesta totdeauna şi-a pus încrederea şi nădejdea numai în Dumnezeu, fără să aibă vreo nădejde în sine. De aceea, când cade în vreo greutate, simte frică şi amărăciune, totuşi nu-i tulburat or mirat. Fiindcă înţelege că toate aceste cauze vin asupra lui din cauza propriei lui neputinţe şi slăbiciuni. Aici vede foarte bine lipsa credinţei.

Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s