O bună prietenă, care a călătorit des în străinătate, îmi spunea că acolo nu a văzut câini și pisici pe stradă așa cum sunt la noi. ( Poate Grecia face excepție și Italia). Oamenii au grijă de animale, au centre pentru salvarea animalelor domestice sau /și sălbatice. La noi încă nu avem educația aceasta. Noi tăiem, ucidem, împușcăm. Multe animale sunt neglijate sau abandonate și chiar torturate (unii postează grozăviile lor pe pagina de Facebook, ca să știm și noi că sunt psihopați).
Există un centru de ecarisaj pentru câinii abandonați, există voluntari care au grijă de pisicile abandonate, dar ei nu fac față valului de cruzime al celor care aruncă puii animalelor în pungi de plastic în containerele orașului și nu numai ( la țară sunt uciși altfel…din păcate am văzut și eu în copilărie). Sunt campanii de sterilizări gratuite pentru câini și pisici. Sunt medici veterinari care se implică și sufletește și am întâlnit și eu câțiva, spre marea mea bucurie.
Hai să ne educăm, dacă nu suntem, hai să învățăm să avem grijă de animale. Cred că atitudinea față de un animal neajutorat spune mult despre gradul de educație al unui popor.
Un cățel sau o pisică poate alunga singurătatea cuiva, îl poate ajuta să se vindece de anxietate sau să aibă o relație mai bună cu sine și cu cei din jur. Îl poate ajuta pe om să dăruiască iubire care întotdeauna va fi răsplătită pentru că un animal știe să ofere afecțiune. Nu uită mâna care l-a hrănit sau i-a salvat viața.
În plus, să nu uităm că Dumnezeu a creat animalele și noi avem datoria să le îngrijim, să le ocrotim!
PS Da, motănelul Tomiță rămâne la mine! 😊❤️
a pune început 