Am şi eu o durere (a se citi neputinţă), am stomac sensibil!
Dacă sunteţi atât de femei încât să vă gătiţi cu toate cele înainte de a merge la biserică, inclusiv rujul, fiţi atât de creştine să vă ştergeţi urmele lăsate pe icoană! Am înţeles că asta-i neputinţa voastră, buze roşii, dar nu-i greu să luaţi un şerveţel să ştergeţi urmele pupicului lăsat acolo!
Vă rog din suflet!
Arhive
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- octombrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- aprilie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- aprilie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
- iulie 2008
- iunie 2008
- mai 2008
-
Articole recente
- Acatiste
- Andreea Hefco
- Bucurie
- Carte pentru suflet
- Codependenta
- Copii care sufera
- Craciunul
- Credinta
- Cruce
- Cum sa ma rog?
- Curajul de a marturisi credinta
- Cuviosul Paisie Aghioritul
- Danion Vasile
- Dan Puric
- Darul vietii
- Depresia
- desene animate
- Despre Maica Domnului
- Despre minuni
- Despre rabdare
- Doamne ajuta-ma
- Educatie
- Familia
- Fecioria
- Fiecare om are o misiune
- Film
- Gustos si sanatos
- Icoana
- Iertare
- In favoarea vietii
- Invierea Domnului
- IPS Bartolomeu Anania
- IPS Justinian Chira
- Iubirea
- Judecatile lui Dumnezeu
- Libertate
- Maica Siluana Vlad
- Mitropolitul Antonie Bloom
- Muzica
- Nadejde
- Nicolae Steinhardt
- Pagini despre frumuseţe
- Pentru ce m-am nascut?
- Poezii
- Post
- Postul Mare
- Povestiri cu tâlc
- Pr. Dumitru Staniloae
- Pr. Nicolae Tanase
- Pr. Rafail Noica
- Pr. Savatie Bastovoi
- Pr. Serafim Pantea
- Prietenia
- Provita
- Psalmi
- Ramona
- Recomandări
- Rugaciune
- Rugaciunea salveaza vieti
- Sanatatea
- SdCO
- Sf. Ioan Gura de Aur
- Sf. Nicolae Velimirovici
- Sf Ierarh Nicolae
- Sfintii
- Sf Siluan Athonitul
- Smerenia
- Suferinta
- Taina Casatoriei
- Taina impartasaniei
- Taina spovedaniei
- Terapie pentru suflet
- Uncategorized
- Viata de azi
- Zi de sarbatoare
Categorii
Meta
a pune început 
Din păcate, nu cred că doamnele rujate vor citi aceste cuvinte!Este o mare durere, a multora dintre noi, dar unde nu este educaţie…, greu vor exista şi rezultate.o duminică frumoasă vă doresc!
Mulţumesc, Anastasia, să dea Domnul. O duminică frumoasă îţi doresc şi eu.(Una singură dacă citeşte şi înţelege, e deja un câştig!)
Imi doresc mult de tot ca mesajul tau sa ajunga la destinatar, chiar si altfel daca nu prin intermediul blogului, Domnul stie cum.Slava Domnului, nu am vazut de foarte multa vreme ruj pe icoane la noi in biserica. Motiv sa multumesc Domnului si sa il rog sa nu mai vezi nici tu. Pana una alta, cred ca poti tu sa iei un servetel la tine sa stergi rujul ce-l vezi. Stiu ca e aiurea sa te uiti dupa urme inainte de a saruta icoana, dar cel din icoana iti va multumi pentru ca inlaturi rujul. Iarta-ma, poate au fost ganduri copilaresti.
Anastasia are dreptate!Am vazut o doamna la biserica care astepta sa plece toata lumea si apoi stergea icoanele de pupicuri si nu era o femeie de serviciu a bisericii, cred ca isi luase singura bucuria de a curati icoanele.
Eu nu ma dau cu ruj si sarut icoanele chiar daca au fost persoane care le-au sarutat inaintea mea si au avut ruj pe buze.Cred ca pana la urma problema e de la noi-ne gandim la chipul de pe icoana si ne gandim la el sau pata aceea ne ocupa gandurile .
Dana, am folosit şerveţelul, altfel n-am putut. Pur şi simplu…
Melly, Bunul Dumnezeu s-o răsplătească pe Doamna aceea! Cu adevărat ceea ce face ea e deja o jertfă. Slavă Domnului.
Monica-Daniela, nu pot. Cum spuneam, am stomac sensibil…
Nici o femeie n-am văzut să sărute un copil mic, un bebeluş lăsându-l mânjit pe faţă cu ruj. N-am văzut o doamnă sărutându-şi părinteşte părinţii lăsându-le obrajii să crape de ruşine în urma rujului lăsat acolo. Există o cuviinţă în acestea.În schimb există doamne care-şi pun ruj pe buze şi-şi sărută soţii, iubiţii, pritenii, colegii… le lasă urme pe faţă, şi..exact, icoanele. Din ce motiv? Mă depăşeşte…Că e chipul Maicii Domnului, că e chipul Sfântului Ioan Botezătorul, că e chipul Mântuitorului…pentru ele nu contează. Mă doare, mă deranjează, îmi face rău!
poti face cateva biletele imprimate cu acest mesaj si discret sa le dai doamnelor care procedeaza asa sau sa il rogi pe parintele paroh ca din cand in cand sa vorbeasca despre acest subiect (cred ca aceasta a doua varianta este cea mai corecta)
– iertati-ma ca-mi spun parerea, dar ma gindesc sa nu ne judecam aproapele, sa nu ponegrim pe nimeni si sa fim blinzi, discreti si buni;- cele mai frumoase sfaturi sint cele de mai sus, de a curata icoana, fara a face mare caz- oare atunci cind sintem in fatza Domnului, nu ar trebui sa ne reculegem un pic si sa ne lasam invaluiti de iubirea Lui, fara sa bombanim cu ochii dupa pete de ruj?
– daca am da biletele, cum sugereaza cineva, oare nu am indeparta din Biserica un suflet care intra aici cu cine-stie ce poveri grele?- oare nu am avea dovada clara sa judecam si osindim pe aproapele nostru pentru un lucru de nimic?- biletelul n-ar fi, de fapt, o piatra in obrazul femeii aceleia?- nu mai bine sa ne rugam pentru doamnele acelea, care poate saruta icoana cu o dragoste infinit mai mare decit a noastra, nerujatele?- Domnul le stie pe toate, nu noi, care cirtim in Biserica si ne lasam preocupate de fleacuri, nu de durerile lumii si de pacatele noastre?- si oare ce ar gindi oamenii daca preotul si-ar pierde vremea dojenind enoriasele cochete? de ce ne preocupa forma, si nu fondul?- iertati-ma daca am suparat pe cineva…
Ioana, mama, n-o lua chiar aşa.Nu face nimeni bileţele să le împartă prin biserică, fii pe pace.M-ai supărat, dar, na, ce să fac, aşa cum ţi-ai spus tu păsul, aşa am făcut şi eu.Apropo, voi transforma blogul în jurnal de scris frustrări.Iaca tocmai am scris una: mi-e greaţă de urmele de ruj lăsate pe icoană. Găsim înţelegere la neputinţa doamnelor de a se ruja, nu şi la greaţa celor ce vin în urma lor, nu contează că-s copii, bărbaţi, femei, bătrâni!N-am să înţeleg niciodată de ce a spune o durere înseamnă automat a judeca! Greu, foarte greu de înţeles!
@IoanaE adevarat, pot fi gasite alte solutii de a le face pe respectivele sa inteleaga ca ceva nu e in regula, inclusiv (mai ales) rugaciunea.„de ce ne preocupa forma, si nu fondul?”Pentru ca si forma conteaza, pentru ca daca nu ar fi contat ar fi fost un fel de haos.Desigur ca foarte important este fondul, dar priviti de ex. la Sf. Liturghie: totul se face intr-o anume ordine, nimic nu e intamplator, totul este frumos, cuviincios.Forma este de asemenea importanta.