Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete…

50610802_1309488672526690_949671166690197504_n,,Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile. Vorbeşte cu Dumnezeu de toate. „Doamne, ce să fac? Uite trebuie să fac asta şi asta; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine”; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune. Pentru că ce este rugăciunea? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu.
Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!”. Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ? Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut. Nu putea să stea în genunchi neîncetat. La asta s-a gândit: să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.
De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea: rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte. Trebuie spus tinerilor lucrul acesta. Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat. Sau zici: „ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile!”. Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată.
Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu. Şi vorba asta copilărească „Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.” îţi aduce sentimentul prezenţei intime a lui Dumnezeu în inima ta. Voi ştiţi proverbul călugăresc: „dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc”.
Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune. Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu. Când spui: „Doamne!”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte-te la ce spui. Dar, dacă ai timp, puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să spui: „Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne!” sau: „Binecuvintează-i pe oamenii aceştia!”.

Părintele Roman Braga, Rugăciunea de toată vremea

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nefericirea

1

Sursa-net

Nefericirea, căreia Dumnezeu îi îngăduie să vină asupra noastră, este  mai bună decât fericirea pe care ne-o zidim singuri.

Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină asupra credincioșilor săi totdeauna la timp. Ea este ca vocea prietenului care strigă la miezul nopții: arde!

Omul înțelept părăsește casa cuprinsă de flăcări și, lăsând-o să ardă, își scapă viața.

Iar omul nebun se vaită în mijlocul focului și așteaptă să fie ars în flăcări odată cu casa sa.

Sf. Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Ed. Sophia, București, 2006, pg. 60

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Crăciun fericit!

Vă doresc să aveți parte de un Crăciun fericit, cu pace și bucurie, cu sănătate și fericire, să vă aducă Nașterea Domnului ceea ce aveți nevoie fiecare în parte!

48403053_1291789984296559_3902388937045311488_n

Adriana Dinu, icoană pe sticlă

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Nu deznădăjduiți orice ar fi, ci luați-o de la capăt!

12346494_1670126059932144_6834290945463548409_n

Nu deznădăjduiți orice ar fi, ci luați-o de la capăt. Suntem mereu în legătură, pentru mine și mai mult acum, și, ne vedem sau nu, sunt cu voi. Mai aștept semne dacă vă mai e greu sau bine uneori și nu uitați de Domnul!
Vă iubesc și fiți ascultători!

Maica Rafaela

Doamne, odihnește cu drepții sufletul adormitei roabei Tale, Rafaela monahia!

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Bunătatea este totuna cu sănătatea minții

Bunătatea este totuna cu sănătatea minții. Cel lipsit de bunătate este “nebun”. Omul bun este omul comunicativ. Omul bun este și un om cu sufletul frumos. Omul rău este un “om urât”. Când nu ai pe cineva cu care să comunici, ți-e “urât”. Numai omul comunicativ își face viața frumoasă.

Pr. Dumitru Stăniloae

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Părintele Paisie – despre deznădejde

Fericite Părinte Paisie, roagă-te și pentru noi ca Domnul să ne fie milostiv și să ne dăruiască, pentru rugăciunile tale, “un colțișor de rai”!

“Ce-i aia disperare si deznadejde? Deznadejdea, disperarea, e cel mai mare pacat. Nu spune asa, ca “eu n-am sa ma mai mantuiesc, ca eu degeaba ma rog“, nu! Tu sa spui asa: “De unde-s gandurile astea? Ba nu. Eu, cu ajutorul Maicutei Domnului, am sa ma mantuiesc.” Usa raiului e deschisa, tata. Numai noi sa vrem sa intram in el, Dumnezeu nu obliga pe nimeni. Mai aduce pe cate unul si cu de-a sila, mai trimite o boala, un necaz, dar “pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu“.

Poate ca scrie undeva: “Orice pacat e iertat, dar hula impotriva Duhului Sfant nu se iarta niciodata“… D’apoi ce, e gandul tau? Nu! E hula lui, a vrajmasului. Diavolul asta face – iti da ganduri de hula, ca sa te aduca la disperare, si apoi tot el iti aminteste ca hula impotriva Duhului Sfant nu se iarta niciodata. Nu, tatuca, e hula lui. Dar tu vii la spovedanie si spui ce ti-a venit in gand: “Parinte, am ganduri de hula, am ganduri spurcate asupra Maicii Domnului, asupra lui Dumnezeu, asupra icoanelor, asupra calugarilor, asupra preotilor…” Gandurile trebuie spuse din vreme. Ce-i aia disperare? Vii, spui si te ridici iar. Spovedania e al doilea botez. Prin taina spovedaniei te ridici iar. Si tot timpul asta faci: cazi si te ridici… Nu te lasi in disperare.

Cum nu-L iubesti pe Dumnezeu? Astea sunt ganduri de la diavolul… Taci din gura. Cum nu crezi? Dar cine te-a adus aici, la manastire? Ce asculti tu ce spune vrajmasul? Si de ce sa nu te mantuiesti? Nu, tatuca… lasa, cu nadejdea la Maica Domnului, o sa ne mantuim noi. Ca daca le-am putea face pe toate, ne-am mandri, si ar fi mai rau: “Rugaciunea mintii o am, milostenie fac...” Dar daca vezi ca nu poti face, te mai smeresti.Puterea lui Dumnezeu intru neputinte se desavarseste.Tu fa tot ce depinde de tine. Mai te rogi, mai te spovedesti, mai mergi la biserica, mai te impartasesti – macar la o luna… Si nu te teme, ca nu te duci in iad. Vinerea posteste pana cand ti-e foame. Mai citeste cate o carte, spune mereu “Doamne Iisuse” si sa n-o uiti pe Maica Domnului. (…) Si fa tot ce depinde de tine…

Asa, tatucă. Hai să punem și noi de acum început bun. Noi trăim cu nădejdea vieții de dincolo…”

Preluat de aici.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Renunțarea

46709265_1272964689512422_5858366096465199104_n

În formele ei majore, renunțarea este cea mai dureroasă experiență umană. Când renunțarea la noi înșine înseamnă renunțarea la anumite trăsături de personalitate, la tipare comportamentale bine stabilite, la ideologii și chiar la un întreg stil de viață, durerea poate fi chinuitoare. Dar aceste forme majore de renunțare sunt necesare dacă vrei să ajungi cât mai departe pe drumul maturității și evoluției spirituale. Ca în orice fel de renuntare, cea mai mare teamă este că rămâi complet golit. Este frica existențială de a fi redus la zero. Dar orice trecere de la un mod de viață la altul înseamă moartea celui vechi și nașterea unuia nou.


Scott Peck – Drumul către tine însuți și mai departe, pag.119
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu